Noi doi

Noi doi

 Ne-am întâlnit la marginea

unei secunde.
Eu, sfârşit de iubire,
Tu, început de speranţă,
Respirând cu aceeaşi teamă
Misterul nopţilor târzii.
Dăruiam amândoi câte un strop de tristeţe.
Eu, aşteptându-l pe mâine,
Tu, ignorându-l pe ieri,
La umbra amintirilor
Cu miros de regret.
Mângâiam deznădejdea cu sărutul dorinţei,
Şi-n nemărginirea clipei,
Am oprit orologiul vieţii
Cu-un surâs.

Această poezie a fost citită în şedinţa din 08.06.2012 (Dialoguri); autor Diana Filipciuc; a citit Diana Filipciuc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s