Elegie pentru Nimeni ca mine

Pentru un Nimeni ca mine
Am murit o parte din viaţă
Şi mai am încă mult de murit
N-am trăit destul
Trupul tău verde
Verde veronez
Mi-e dor să-mi spui
Că-ţi sunt plăcut
Taină să-ţi fie
Sărutul durerilor mele.
Cu toate păcatele lumii
Trupul meu să se împodobească
Lumea mea e o simplă linie
Linie ce-ţi creionează
Ochii şi buzele
Dar ochii tăi mi-au smuls ochii şi văzul
Buzele tale acoperindu-mi cu răni trupul
Toate acestea doar pentru o pată de culoare
Pentru o pată de culoare
Chipul nimănui ţi-l desenez
Conturându-ţi ochii şi buzele
Să-mi zâmbească.

Această povestire a fost citită în şedinţa din 01.06.2012; autor Konstantyn Ungureanu Box; a citit Konstantyn Ungureanu Box.

2 thoughts on “Elegie pentru Nimeni ca mine

  1. Pingback: Mansarda cu Poveşti – Prima şedinţă « Clubul de Initiativă Literară

  2. Ca sucevean mabucur sa iau la cunostinta ca in timpurile actuale pe unii intelectuali ii mai preocupa si cultura !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s