Dialoguri în Fălticeni

Lectura – Ilinca Ioana Rusu (foto: Mircea Nanu-Muntean)

Vă salut dragii mei prieteni, scriu acum în fapt de seară despre o nouă acțiune a Clubului de Iniţiativă Literară, acţiune ce s-a desfășurat în Fălticeni, la sediul Serviciilor Alternative (fostul Centru de Plasament Dumbrava Minunată).

Fălticeniul este oraşul meu de adopţie, cam de vreo doi ani de zile şi nu pot să vorbesc, atât despre Fălticeni, ca oraş, cat si despre oamenii de acolo, fără o oarecare emoţie, ce este amestecată cu o anumită tandreţe.

Astăzi la manifestarea iniţiată de Clubul de Iniţiativă Literară, ne-au onorat cu prezenţa atât tinerii din sistemul social de protecţie, cât si tineri din liceele fălticinene, alături de noi au mai fost: doamna Iuliana Gabriela Curtui,  şef serviciu,

Iuliana Gabriela Curtui savurând lectura (foto: Mircea Nanu-Muntean)

o doamnă deosebită  şi o mare iubitoare a artei sub orice formă s-ar prezenta.  Doamna Anca Băiţan, sef centru, un om deosebit, care ne-a declarat ca ea nu scrie, deoarece ea este mai tehnica, mai practică, dar îi place arta şi o încurajează, ea lucrează cu copiii şi tinerii cu dizabilităţi şi doamna Cristina Aanei, o draga prietena si colega cu mine.

După cum v-aţi dat seama, eu lucrez tot aici, ca şi psiholog.

Însă la acest eveniment nu am vrut să fiu psiholog, am dorit să fiu un om, asemenea multora şi am lăsat garda jos, am lăsat emoţia să curgă.

Dar să nu mă lungesc cu vorba şi să încep prin a vă prezenta evenimentele.

Activitatea am numit-o Dialoguri, acum doar Dialoguri fălticenene, dar pe viitor sunt sigură că vor mai exista manifestări de acest gen.

De această dată eu am fost moderator şi gazdă, după ce m-am bucurat prin intermediul cuvintelor, mulţumindu-le celor prezenţi că sunt alături de noi, am dat cuvântul colegilor mei, care au prezentat platforma program a Clubului.

Autoarea Ilinca Ioana Rusu, adică eu în calitate de gazdă, am deschis şedinţa cu una din lucrările mele mai vechi, numită Mişa, câine de vânătoare. Este o povestire care ilustrează prietenia. Aici este vorba despre prietenia dintre un om şi câinele său.

Dar pentru că la această acţiune am fost moderator şi am datoria de a scrie şi cronica acestui eveniment, va trebui să-mi prezint lucrarea.

În aceasta povestire, am dorit să scot în evidenţă cele mai de preţ valori: prietenia, loialitatea, devotamentul şi iubirea pură, dezinteresată care indiferent de evenimente rămâne constantă.

Pot să vă spun că a avut ecou, rezonând în fiecare şi am simţit nostalgie în glasurile multora din cei care au avut un cuvânt de spus la povestirea mea.

A urmat o poezie superbă, Suflet pierdut, autoarea ei fiind o tânără, ce are doar 16 ani.

Din dorinţa de a descărca din prea plinul sufletului ei, a început să scrie, legând cu o sensibilitate şi o duioşie aparte sentimentele de cuvinte.

Tânăra se numeşte Georgiana Comandar. Am descoperit acest spirit liber şi totuşi cenzurat, pe la începutul anului, când mi-a arătat câteva din creaţiile sale, nu am ştiut că scrie şi că poate ascunde atâta gingăşie.

Poezia Suflet pierdut, ascunde o dorinţă de dragoste şi de împlinire, este o nevoie firească a oricărei fiinţe de a se împlini prin dragoste.

Este melancolică şi o durere profundă se ascunde în spatele versurilor ei, căci ca şi toate lucrările şi sentimentele au două faţete, una luminoasă, iar cealaltă întunecată: Acum te văd în vis dorinţa…Şi parcă eşti… parcă apari/Dar îmi aduci doar suferinţă.

Următoarea lucrare aparţine unui tânăr, Munteanu Duca, are 19 ani şi scrie de  ceva timp, numai că dintr-un sentiment de frică, aş putea spune, a ţinut doar pentru el.

Tot întâmplător l-am descoperit, când l-am rugat să mă ajute la o piesă de teatru. Mâna încă nu este sigură, dar ochiul său pare format, subtilizând destul de dur anumite aspecte mai puţin graţioase ale comportamentului uman. Cu umor a pus pe hârtie un pamflet, o satiră în care a ironizat prostia, ignoranţa precum şi o serie de false valori după care ne ghidam. Are cursivitate în scris şi îmbină armonios proverbele şi zicătorile din bătrâni, plasându-le în contextual actual, al unei societăţi în plină schimbare.

Opera sa prezintă, o aventura săteasca, a trei prieteni, atât la bine cât şi la rău, care au clar obiectivul, în minte şi totuşi în atingerea acestuia apar fel de fel de obstacole.

Florin Haidamac, ne-a citit cel de-al doilea capitol din viitorul său roman Adnana, capitol

Asorbiţi de lectură, Florentin Haidamac şi Mircea Nanu-Muntean (foro: George Sauciuc)

intitulat Casă dulce casă.

Sincer mi-am dorit să reaud capitolul, în lectura autorului, care cred eu poate fii o lucrare de sine stătătoare, dar poate face parte şi din succesiunea de evenimente, care formează un roman.

Am putut observa, de-a lungul timpului, că scrisul pentru dânsul reprezintă o supapă, un mod de a evada, ceea ce nu este rău, dar în acelaşi timp, lucrările sale sunt atât de reale, de vii.

Florin descrie  cu dibăcie complexitatea Universului, redus la nivel micro, care cred eu este, Omul!

Eu am fost impresionată de scrierea domnului doctor, rezonând foarte puternic cu aceasta şi am dorit să o reascult.

 Mihaela Ştefan, o fetiţă de 15 ani, eleva in clasa a IX-a în cadrul Colegiului Naţional Nicu-Gane, ne-a încântat cu un monolog, un monolog despre fericire.

Personal spun că m-a fascinat cursivitatea şi puritatea trăirilor, o puritate pe care doar copiii şi cei tineri, cei care se află la începutul vieţii pot să o aibă.

Ne-a ridicat o întrebare, tuturor celor aflaţi acolo: Ce este fericirea şi oare cum putem să o atingem?, fiind noi fericiţi sau devenim fericiţi prin faptul că îi facem pe cei din jurul nostru.

Mă bucur că tânăra mea prietenă, a readus în sufletele noastre un strop de fericire, aflându-se alături de noi.

Bianca Gerasim, o tânără, care a zguduit audienţa, oferindu-ne prin lucrarea ei, emoţia pură, a unor Amintiri uitate.

Nu vreau să stric farmecul lucrării care va apărea pe blogul Clubului de Iniţiativă Literară, în cursul acestei săptămâni.

George Sauciuc, Cristina Aanei şi Diana Filipciuc la momentul concluziilor (foto: Mircea Nanu-Muntean)

Diana Filipciuc, o tânără fălticeneancă care a răspuns invitaţiei noastre, membră a Cenaclului Wolf’s Pack Bucureşti, activistă a voluntariatului, ne-a reţinut atenţia cu patru lucrări de poezie care au fost scrise în diferite perioade ale vieţii sale, tratând teme, aş putea spune existenţiale şi caracteristice pentru vastele la care au fost scrise. Ilustrează prin cuvinte atât de frumos iubirea, dorinţa, împlinirea şi nevoia noastră de iubire. Cu un miros de regret./Mi-am oprit orologiul vieţii./Cu un surâs.

In creaţiile sale tânăra poetă vorbeşte despre Noi doi, despre Singurătate primordială, Mi-aş da o aripă să zbor şi Minte-mă, în care dorinţa de a ne preface că avem, că suntem, că simţim, că iubim şi suntem iubiţi, ne dă un oare grad de siguranţă şi în final Minte-mă că m-ai minţit.

Acestei manifestări s-a alăturat, spre marea mea bucurie şi domnişoara Cristina Lauric, un om drag sufletului meu, o prietenă minunată, care a venit de la Suceava să fie cu noi. Un artist plastic de excepţie, un om de o sensibilitate şi de o candoare aparte, ne-a încântat din nou cu un ciclu de poezii. Dorinţa de exprimare este foarte acută şi ne împărtăşeşte cu o bucurie  copilărească. Nu se poate abţine sa nu scrie , sa nu creeze in versuri.

Sunt încântată de ziua pe care am petrecut-o alături de oameni dragi sufletului meu, creând o punte de Dialoguri.

2 thoughts on “Dialoguri în Fălticeni

  1. Pingback: Cronică de la Fălticeni « Panou de predare

  2. Pingback: Minte-ma ca m-ai mintit « Sperante de copil

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s