Sergiu Celibidache în Mansarda cu Poveşti

Să încep cu regretele, pentru a scăpa de povară. Ştiu că apreciaţi sinceritatea pe care o pun în toate postările mele, aşa că nu vă voi înşela aşteptările. Prima referire o voi face la absenţe. Din păcate, domnul regizor Mircea Constantin nu a onorat invitaţia noastră. Probabil a avut motivele sale dar am fi vrut să ne anunţe din timp deoarece a cam dat peste cap toată manifestarea. Am contat pe domnia sa pentru prezentarea maestrului Sergiu Celibidache, am dat publicităţii titlul evenimentului sub forma Sergiu Celibidache în Mansarda cu Poveşti şi nu am reuşit să oferim ceea ce am promis. Îmi fac eu mea maxima culpa în numele CIL şi îmi asum păcatul de a crede că toţi oamenii sunt la fel de fairplay ca mine.

Lucrările au fost deschise cu un moment poetic. Domnişoara Cristina Elena Chiriac ne-a recitat din creaţiile domniei sale. Este a doua oară când ne onorează cu prezenţa şi până acum se păstrează la înălţimea valorii cu care ne-a obişnuit. Din lucrări cităm următoarele titluri: Firescul sărutului de carte, Rotaţii prin zero, Rezistenţa echivalentă, Gânduri. Deşi am precizat de multe ori că nu vom emite păreri asupra poeziilor, vom încerca în această cronică să împărţim câteva impresii. Autoarea are marea capacitate de a păstra o anumită doză de inocenţă în ciuda imaginilor pe care le produce prin cuvinte. Mi-a plăcut modul în care a prezentat viaţa ca o călătorie în care permanent suntem bântuiţi de gândul întoarcerii: întoarcerea în nefiinţa din care ne-am născut, întoarcerea în vremuri pe care le iubim sau regretăm, întoarcerea spre noi înşine, întoarcerea la natură etc. Sunt multe nuanţe în scrierile domniei sale. Dacă ni se permite, sfătuim autoarea să acceseze mai des transa creaţiei şi să îşi asume curajul de a se expune, de a fi mai personală, de a sonda mai adânc în emoţiile ce dau vieţii culoarea asta pastelată. Sperăm să crească alături de noi şi să ne încânte şi cu alte ocazii.

Florin Amariei a fost omul serii, autorul care a reuşit să farmece audienţa şi care, în premieră pentru Mansarda cu Poveşti, a fost rugat să recitească un fragment. Ne-a propus două lucrări: Alşaselea cer şi Sorel superbăietţel şi Aniţa superfetiţa. Datorită faptului că cea de a doua va avea o continuare, ne vom îndrepta atenţia către prima creaţie care a fost punctul său forte. Vreau să reamintesc faptul că eu am atras atenţia demult asupra talentului acestui domn şi mi-a crescut inima în seara asta când am văzut că începe să confirme. Al şaselea cer este o lucrare cu tentă SF, dar imaginile pe care le dezvoltă par mai degrabă desprinse din piesele lui Eugen Ionesco. Limbajul este cursiv, plăcut, gramatica impecabilă, dând impresia de maturitate şi forţă. Citez: e mai uşor să îmbrăţişezi iluzia şi să crezi în ceea ce construieşti tu, lumina desculţă, urmele lăsate prin apă de peşti, suntem devoratorii propriului nostru timp. Avem permisiunea de a publica textul pe blogul CIL, aşa că vă voi scuti de păreri care nu îşi au rostul. Vă spun doar atât: autorul a reuşit să creeze o lucrare ce poate fi citită din mai multe unghiuri, în care fiecare cititor se va regăsi în anumite fragmente. Urmăriţi evoluţia acestui creator, deoarece, în mod sigur, va fi una strălucită pe tărâmul literar.

Un alt moment pe care eu l-am savurat a fost prestaţia actriţei Ioana Sainiuc.  În această seară a citit lucrarea Singur în mulţime, autor George Sauciuc. Nu pot comenta textul deoarece are foarte multă emoţie în el, foarte multă tristeţe, foarte multă încărcătură negativă. Vocea actriţei, modulată cu atenţie în momentele cheie, a sporit magia pe care au reuşit să o creeze cuvintele. A fost o simbioză extraordinară între munca autorului şi talentul celei care ne-a vrăjit cu intonaţiile ei. Lucrarea o puteţi găsi în Antologia Zidul de Hârtie. De asemenea George Sauciuc a recitat poezia Via vitae, ce păstra nota sumbră a povestirii citită de domnișoara Ioana Sainiuc.

A urmat apoi poeta Cristina Lauric. De data asta nu a citit din creaţiile domniei sale ci ne-a încântat cu un fragment din romanul Incest, de Anais Nin.

Florentin Haidamac, adică eu, am citit povestirea Titan şi spre marea mea bucurie a fost primită foarte bine de public.

Lucrările s-au încheiat cu prestaţia domnului Konstantyn Ungureanu Box, care a citit textul Lăsaţi-mă să fiu trist, un elogiu adus omului de cultură Petru Drişcu.

Manifestarea a avut loc în mansarda clubului Music Pub.

Per total, a fost o şedinţă reuşită, cu multe surprize plăcute. Cenaclul Mansarda cu Poveşti s-a încheiat la ora 20, deoarece, în aceeaşi locaţie, urmau să se desfăşoare lucrările Zidului de Hârtie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s