Via vitae

Via vitae

Mi-aduc aminte timpul, din nepreţuit argint,
Când suflet fără zbucium şi trup fără frământări,
În suflet primăvară şi aripi de argint aveam.
Visam nemurirea, sfârşitul de neînchipuit părea.

Lacrimile, cristalele unui înger, nu plâns erau.
Drumul din aur. Lumina, melodie sacră,
     cânta speranţa şi încrederea iar în suflet

          stele de lumina-mi presăram.

La drum,

     fiinţă efemeră, neştiutor de lume,

Jucat pe sfori ascunse, de tiranicul destin

     în care Dracul prinsu-mă şi mă joacă

           spre un nevăzut sfârşit.

Strigătul sumbru al conştiinţei sperând să-l aud,

Luptând prea mult pentru a pierde

      speranţa că mâine e o nouă zi

          ce nu-mi va umple doar memoria,

               ci şi mintea-mi va îmbogăţi.

Nu pot privindu-mi privirea

     cu lumina ochilor dintâi,

          să cred că zâmbetu-mi zâmbet este,

                şi primăvara mugurii înfloresc.

 

Această poezie a fost citită în şedinţa din 29.06.2012 (Mansarda cu Poveşti); autor George Sauciuc; a citit George Sauciuc.

One thought on “Via vitae

  1. Pingback: Sergiu Celibidache în Mansarda cu Poveşti « Clubul de Initiativă Literară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s