Regis de Aeternum

„Surprinzător pentru un magician care face trucuri periculoase să îi fie teamă de spaţiile închise” , se gândea Lotus, pe când se întindea în sicriul de plumb din mijlocul scenei. Deşi făcuse numărul acesta de multe ori, urmări şi acum tensionat cum Samir, asistentul lui, aşează parţial capacul deasupra sa. Îi căută privirea, sperând într-o infimă încurajare, dar bărbatul îl ignoră complet; întinse braţele şi Samir îi strânse încheieturile într-o pereche de cătuşe.

După asta, trase capacul, gest care îl determină pe Lotus să-şi întoarcă în lateral capul şi, curând, auzi paşii lui ce se îndepărtau. Singur în întuneric. Din nou acea amorţeală pe care trebuia s-o învingă; îşi închise ochii, căutând să nu adoarmă şi, cu o mişcare involuntar leneşă, îşi scoase acul cu gămălie din buzunarul vestei.

Introduse acul în fiecare din cele două încuietori ale cătuşelor şi în câteva secunde obţinu clinchetele dorite. Restul de două minute din timpul acordat până ce sicriul avea să fie incendiat de Samir era mereu insuficient.

Simbolul era mereu acolo, seară de seară, îl simţea cum îi arde fruntea, cum crapă carnea şi îi aprinde creierul. Presimţea că într-o zi îl va ucide, dar nu-i păsa, moartea nu i se părea atât de înfricoşătoare, ba chiar şi-o dorea, o chema la reprezentaţiile lui ca invitată de onoare. Publicul nu conta, pentru ea era acest număr de magie. Iar ea întârzia să apară.

Plumbul se sfărâmă din nou şi Lotus ieşi din sicriu, prefăcându-se că rupe în bucăţi ceea ce credeau toţi a fi un material perisabil. Samir tresări, se retrase şi, revenindu-şi, stinse făclia din mână în găleata cu apă din dreptul lui. Lotus îl privi cu uimire, neînţelegându-i reacţia şi păşind dincolo de marginea lăzii, îşi împinse pe ceafă gluga pelerinei cafenii, lăsându-şi pletele bogate şi brune peste umeri, apoi înălţă victorios cătuşele către publicul din sală.

„Ipocrit şi egoist”, se autocaracteriză el. Cu asemenea defecte, nici nu-i păsa de spectatorii care-l priveau cu invidie ori cu pasiune. Privirea lui glacială îmbrăţişă sala încremenită în extaz şi, în liniştea aceea chinuitoare, Lotus putea să simtă erosul din sânul publicului. Făcu o altă reverenţă şi părăsi încăperea în ropote de aplauze.

*

Cabina de machiaj era o cămăruţă cu pereţi tapetaţi cu oglinzi şi o masă de toaletă înţesată cu tot soiul de creme, pudre şi alte nimicuri, folosite probabil de actorii teatrului.

În faţa oglinzii, Lotus îşi aranja lavaliera de mătase neagră. Indispoziţia din ultimele zile nu-l părăsea nici acum. Faptul că nu puteau pleca din oraş decala programul circului şi îi încurca planurile.

Poate că Stelianos nu voise să-l pună în pericol, dar lucrul acesta se întâmplase şi nu-i plăcea deloc. De când aiuritul de unchiul său le făcuse cunoştinţa, personajul a cărui vizită o aştepta cu încordare îl urmărise îndeaproape. Situaţia era diferită, însă Lotus prefera să-l asemene cu admiratorul fanatic ce te va răsturna cu picioarele în infern.

Deodată, uşa se deschise de la sine, provocând un curent, care, străbătând încăperea, trânti unica fereastră a cabinei. Tânărul sări de pe scaun şi văzu cu mirare cum zăvorul ferestrei se închide singur. Înghiţi în gol şi îşi îndreptă privirea către uşă, în cadrul căreia se ivise un om într-o mantie liliachie. Chipul şi-l ţinea ferit în spatele glugii.

Lotus se gândi cu ironie că o asemenea intrare triumfală merita să fie felicitată. Dar cum omul îşi alesese un moment inoportun pentru vizită, se hotărî să-i atragă atenţia asupra acestui fapt; de parcă atunci când trebuie să-ţi pui capul sub ghilotină, ai putea cumva să spui că ai răcit şi fierul acela rece nu-ţi face bine la gât.

— E o oră cam târzie pentru autografe, spuse Lotus în sinea lui. Vă pot ajuta cu ceva? întrebă [continuarea în revista Suspans]

Această povestire a fost citită în şedinţa din 13.07.2012 (Mansarda cu Poveşti); autor Aurelia Chircu; a citit George Sauciuc.

One thought on “Regis de Aeternum

  1. Pingback: Vineri 13 – Amintiri… « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s