Amintiri din realitate

Trec prin fiecare gară, mereu şi mereu

cu gândul să te văd.

Nu cred că ţi-aş zice ceva…

e târziu, băncile sunt goale demult.

Nu doreai să ne vadă lumea sărutându-ne

nu dă bine, îmi ziceai

cu gândul departe.

Matizul cu fluturi albaştrii

îţi mai aducea zâmbetul şi

atunci, pentru o secundă

deveneai cea pe care am iubit-o

De ce te caut…

Această poezie a fost citită în şedinţa din 27.07.2012 (Mansarda cu Poveşti); autor Gheorghiţă Antohi; a citit Florin Dan Prodan.

One thought on “Amintiri din realitate

  1. Pingback: Mansarda cu Poveşti la mezanin « Clubul de Initiativă Literară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s