Frânturi…

Frânturi…

 

cimitir acoperit cu zăpadă

Pâlc de copaci înconjurați de frig în

căldura rece a dimineții încolțită de

dinții soarelui anemic.

Drumuri de țară înfundate, uitate.. nici ele

nu știu de unde vin şi încotro pleacă

clădiri dărmate pline de memorie şi melancolie

în dimineața zilei de Crăciun

Această poezie a fost citită în şedinţa din 04.01.2013 (Mansarda cu Poveşti); autor George Sauciuc; a citit Livia Feidoras

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s