Duba de proxenet

Nu vreau să fac apologia stilului de viaţă haotic sau guvernat de excese, dar există o anumită tentaţie, la momentul în care scriu aceste rânduri mai potrivit ar fi nostalgie, faţă de vânătoare.

Unii vânează fazani prin păduri, alţii pescuiesc prin tot felul de bălţi, în paranteză fie spus tot o vânătoare este, alţii vânează funcţii, alţii tot felul de porcării ce li se par importante dar toţi, mă refer la partea masculină, au vânat, vânează şi vor vâna suavele şi delicatele reprezentante ale sexului frumos. Îmi cer iertare dacă prin lucrarea asta voi supăra sau indigna anumite doamne, dar asta e realitatea: bărbaţii vânează, iar femeile clocesc. Aşa a fost de la naşterea rasei umane. Femeile tot timpul caută chestii serioase, relaţii, stabilitate, sentimente. Într-un fel e de înţeles, de asta natura le face să se maturizeze mai repede: pentru a asigura perpetuarea speciei.

Nu sunt misogin, nu vreau să fiu răutăcios, dar am văzut un milion de faze în viaţa pe care până acum mi s-a îngăduit să o trăiesc. Ceea ce nu înţeleg ele este faptul că singura lor comoară se află între picioare şi de modul cum ştiu să o folosească depinde toată viaţa lor.

Nimeni nu e curios de ceea ce au în cap, obligatoriu prima privire se îndreaptă spre formele cu care sunt dotate. Dacă au tot ce trebuie pus acolo unde trebuie poate cineva va avea răbdare să fie interesat şi de ceea ce gândesc, dacă nu… nah.. soarta…

Cele mai mari minciuni se spun doar pentru a aduce demoazela în pat şi cel mai frumos moment este atunci când închizi uşa şi începi să o savurezi. Restul e vrăjeala ieftină.

Am un prieten care, pentru a se da serios, le spunea în felul următor femeilor: gândeşte-te, te rog, la numele celor doi copii pe care îi vom avea după ce vin eu din Belgia. Multe au pus botul şi au făcut planuri de căsătorie, dar omul, după ce le executa, nu mai era de găsit.

La aspectele astea profunde meditez întins în patul meu mare, într-o dimineaţă de iulie. Sunt cam dărâmat pentru că am comis ceva excese alcoolice noaptea trecută şi încerc să depăşesc durerea cumplită de cap. Am 23 de ani, practic cu succes culturismul şi visez să am un castel, bonus câteva zeci de sclave care să mă îmbăieze, să mă hrănească şi să-mi facă felaţii profesioniste zilnic. Chiar… ce aş mai face eu în asemenea situaţii. Aş construi un model la scara de unu pe unu al mădularului meu în erecţie şi le-aş pune să se antreneze pentru a-mi dărui cele mai savante senzaţii.

După cum se vede, am băut chestii dubioase aseară.

Mă extrag cu greu din pleduri şi mă îndrept către duş. Mă îmbăiez, mă fricţionez, mă masez, mă lubrifiez, mp epilez, mă spăl pe dinţi. Când ies de acolo mă simt un alt om. Execut o cafea la ibric, un mic dejun de sportiv, cu tot felul de concentrate proteice şi pastile, nişte căcaturi de chimicale care îmi guvernează meniul zilnic. Mă îmbrac lejer şi o tai la sală. Trag de fiare 50 de minute, alerg alte 30 şi în final mă întorc acasă. După masă de prânz decid să mă relaxez la calculator. E o perioada în care toată lumea socializează pe mirc şi eu am întâlnire în mediul ăsta virtual cu o gagică ce a părut impresionată de vrăjeala mea de rahat.

Tipa are 30 de ani. Ahh. Dragii mei, mereu mi-au plăcut femeile nu fetiţele, iar milfurile astea sunt grozave. Conectez aplicaţia şi intru în vorbă cu viitoarea mea cucerire. Dialogul e pueril, eu îi servesc minciunile mele, ea mi le serveşte pe ale ei, dar se concretizează totul într-o întâlnire mai pe seară. Galant, promit să vin să o iau cu maşina de acasă şi să o duc într-un loc special, unde merg eu noaptea să privesc stelele. Ea pare fascinată de preocupările mele astronomice şi mă roagă să o sun înainte de a veni. Îmi dă numărul de telefon şi iese de pe mirc. Sunt excitat ca un taur, deja îmi zboară prin minte modul în care îi voi face tot felul de chestii şi îmi pun întrebări referitoare la anatomia ei.

Fac tot felul de filme marcate puternic de pornografia cu care mă delectez zilnic. Cică au vrut sa facă britanicii un studiu referitor la influenţa filmelor porno asupra comportamentului sexual al tinerilor, dar nu au găsit lotul martor, adică persoanele care nu s-au uitat la aşa ceva.

Frec buha până spre seară, apoi mă îmbrac pentru întâlnire. Îmi iau o pereche de blugi, un tricou negru mulat ce îmi pune în evidenţă musculatura, mă dau cu gel pe părul meu lung, mă parfumez îi o tai la maşină. Maşină, mult spus. Posed o dubă de distribuitor, un diesel de rahat, albastru deschis cu nişte perdeluţe galbene de proxenet la geamuri. Cu ea transport tot felul de mărfuri pentru a câştiga ceva bănuţi. Are doar două scaune în faţă, în spate e spaţiu liber. Am înăuntru o pătură câştigată la un concurs organizat de revista Playboy, cu un iepuraş pe ea şi o inimă roşie mare. Pătura asta este ca tabla datorită numeroaselor ejaculări ale subsemnatului, dar noaptea face o impresie deosebită deoarece e fosforescentă. Sunt dotat cu tot ceea ce trebuie pentru a seduce gagica.

Spre surprinderea mea, duba a pornit la prima cheie, lucru ce se întâmplă foarte rar, motiv pentru care am între scaune câteva seringi mari umplute cu motorină şi o cârpă pe care o folosesc să mă şterg pe mâini după ce umblu pe la motor. Aşa m-a învăţat pe mine unul, să bag direct în carburator combustibilul în caz ca am dificultăţi. Avea dreptate berbecul, numai că mirosul nu e prea plăcut. Nu contează, şarmul meu va face să dispară neajunsurile astea.

Toba este spartă, zgomotul e infernal, fumul comparabil cu cel al grenadelor lacrimogene. Eu sunt foarte încrezător în forţele mele, aşa că mă îndrept rapid către prima cabină telefonică. Scot cartela şi sun la numărul dat de pipiţă. Rahat. Am uitat cum o cheamă. Sper să răspundă ea.

– Alo? Bună ziua, o voce de bătrână.

Beton. M-am vândut.  Îmi încerc şansa:

– Sărut mânuşiţele doamnă. Fiica dumneavoastră este acasă?

– Da.

– Aş fi recunoscător dacă aş putea vorbi cu ea.

– Andreeeaaa.. te caută cineva, strigă baba.

Minunat. Deci Andreea o cheamă. Andreea, ce nume frumos. Morţii mă-sii, e a treia luna asta. Ce aş mai executa o Mihaela, o Alice sau o Nicoleta. Parcă m-am săturat de Andree.

– Da?

– Bună, Andreea. Eşti gata? Vin să te iau aşa cum am promis.

– Te aştept.

– În cinci minute sunt în faţa scării.

După voce, Andreea asta pare să fie senzuală. Niciodată nu am făcut mofturi la femei, chiar am executat nişte fete de jurai că-s băieţi.

Sar în duba de proxenet şi plec să recuperez gagicuţa. Normal că ea întârzie şi eu, cum nu pot opri motorul, stau şi poluez atmosfera până ce un moş care dormea pe bancă îmi spune:

– Parcaţi, domnule. E zgomot mare şi fumul ăsta îmi face rău. Eu am astmă.

– Bunicule, nu pot opri coşciugul ăsta că nu mai porneşte pe urmă şi eu am întâlnire cu o fată, nu pot să mă fac ce râs, zic făcându-i din ochi.

Moşul mă înţelege.

– Măcar plimbaţi-vă un pic până vine.

Dau să plec, dar văd că apare Andreea.

Fata chiar a luat în serios întâlnirea asta. E îmbrăcată într-o rochie de seară verde închis, are pantofi frumoşi, de firmă, posedă un păr lung, brunet, prins într-un frumos coc, o brăţară de aur la glezna stângă şi un şal alb ce acoperă nişte umeri delicaţi. Are şi ochelari, ceea ce mă excită imediat. În principiu e o fată finuţă şi nu cred că merită o seară de rahat cu mine, dar e prea târziu să anulez totul. Las motorul pornit şi mă dau jos din caşcarabeta mea deosebită.

Îi sărut mâna şi o invit în vehiculul meu de croazieră.

– Ce maşină ai şi tu, îmi spuse ea timidă.

– Nu e a mea. Ai auzit de accidentul ăla de la Fălticeni de acum patru zile? fac eu serios.

– Da, am auzit.

– Atunci ştii că un Mercedes s-a făcut praf  într-un pom, nu?

– Da. A fost la ştiri.

– Păi aia a fost maşina mea. Am împrumutat-o unui prieten şi săracul a avut ghinion. Aşa că acum merg şi eu cu ce apuc. Dar să lăsam asta. Vreau să te duc într-un loc special, să privim stelele împreună.

– Unde e locul ăsta?

– Nu departe de aici.

Şi pornesc spre Iţcani, mai precis spre drumul care merge la Mitoc. La un moment dat faci la dreapta, mergi vreo cinci sute de metri şi ajungi la marginea pădurii. E linişte, nu vine nici dracul şi pipiţele se simt dezorientate acolo, că e cale lungă înapoi spre oraş dacă le apucă refuzurile nejustificate. Acolo merg eu şi încă un pervers cu un Mercedes care are bunul simţ să stingă farurile când trece pe lângă mine. Cine ştie ce porcării le toarnă şi ăla gagicilor. Mă rog..

Ajung cu tipa acolo şi opresc motorul. Acum nici să vreau nu mai plecam curând, dar nici perspectiva de a manevra seringi de motorină cu testiculele umflate nu mă atrage deloc.

Îmi joc rolul la mare artă, inventez constelaţii, fac jurăminte, gen: steaua asta se vede doar vara şi mereu când o voi privi mă voi gândi la tine. Tipa e vrăjită de cunoştinţele mele astronomice, aşa că atunci când îmi strecor mâna în sutienul ei si îi aplic o ventuză nu face decât să geamă.

Fug rapid în maşină să scot pătura mea celebră, dar ea îmi spune: nu aici, hai înăuntru.

E perfect. Scot tot de pe ea şi mă dau la treabă. E o tigroaică fata asta cu aspect de bibliotecară. Orgasmele ei sunt zgomotoase, bine că sunt în plin câmp altfel ar fi chemat cineva poliţia la ce sunete scoate..

La final aş fi vrut să ejaculez pe sânii ei, dar jeturile au fost la distanţă mult mai mare. Tipa ia cârpa dintre scaune şi începe să se şteargă în locurile ei gingaşe pe care eu i le-am asaltat ca unul ce tocmai e venit din armată. Parfumul ei delicat a fost estompat, întocmai ca şi gustul ei catifelat, de aroma de motorină. Îmi spune:

– Aş fi vrut să o simt pe mine. Mereu stropești aşa, ca o fântână arteziană?

– Nu, draga mea. Nu ştiu ce s-a întâmplat. Se pare că tu ai un efect special asupra mea.

Mă sărută uşor şi se îmbracă. In momentul în care se încalţă, văd o surpriză în privirea ei.

– Sunt plini pantofii mei.

Eu nu comentez, dar mă gândesc că pantofii erau afară. Mama ce armăsar crede fata asta ca sunt.. de-ar porni dracului duba chiar ar fi o seară perfectă, cel puţin pentru mine.

Această proză a fost citită în şedinţa din 04.01.2013 (Mansarda cu Poveşti); autor Grigore Achim; a citit Florentin Haidamac

2 thoughts on “Duba de proxenet

  1. Stilistic,compunere de clasa a Vi-a. Subiect banal, desprins dintr-un scenariu Nora pentru mama sau ceva. (Mult) Prea multe clisee. E un exercitiu de imaginatie (sau poate relatarea unei intamplari reale),dar literatura e cam mult spus.Sau patentati un nou gen, literatura de cartier. De citit la o samanta si-o bere cu „baetii”.
    Scuze pentru deranj.

  2. Sefu, nu-l lua in seama… omu’ e invidios, probabil e zugrav pe undeva si n-are comenzi ca-i iarna… si de-aici tot felul de frustari…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s