Dialog cu moartea

Dialog cu moartea 

– Ești singură pe bancă?
– De ce? Care îți e problema?
– Tot m-am plimbat prin preajmă
Și-am dat de dumneata.
Străină de-aste locuri?
– N-am chef de-astfel de lucruri…
Și, lasă curat locul când pleci…
Mă deranjezi!
– De peste dealuri vin
Să mă înfrupt din vorba-ți…
– Nu îți doresc prezența,
Vezi-ți de drumul tău!
– M-am scurs peste pădure,
Te-am mângâiat pe bucle.
Pe buze ți-am pus ierburi,
În degete-ți pun flori…
– Mai lasă-mă în pace,
Chiar nu vezi că nu-mi place?
Nu știu… să-mi dai fiori…
– Vrei să îți mângâi brațul
Și să mă plimb cu tine
De-a lungul și de-a latul
Acestei văi cu flori?
– Îmi place cum mă mistui,
Mă pierd încet în tine,
Dar simt așa cu-ncetul
C-am început să mor…
– Te las atunci copilă.
Eu plec, o altă filă
Va trebui să-ntorc.
Prin valea asta largă
Tu să alergi cu grijă,
Căci eu voi ști la tine
Mereu cum să mă-ntorc.

Această poezie a fost citită de Cristina Melinte în cadrul cenaclului din 23.11.2013. Autor Cristina Melinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s