Dialog cu moartea

Dialog cu moartea 

– Ești singură pe bancă?
– De ce? Care îți e problema?
– Tot m-am plimbat prin preajmă
Și-am dat de dumneata.
Străină de-aste locuri?
– N-am chef de-astfel de lucruri…
Și, lasă curat locul când pleci…
Mă deranjezi!
– De peste dealuri vin
Să mă înfrupt din vorba-ți…
– Nu îți doresc prezența,
Vezi-ți de drumul tău!
– M-am scurs peste pădure,
Te-am mângâiat pe bucle.
Pe buze ți-am pus ierburi,
În degete-ți pun flori…
– Mai lasă-mă în pace,
Chiar nu vezi că nu-mi place?
Nu știu… să-mi dai fiori…
– Vrei să îți mângâi brațul
Și să mă plimb cu tine
De-a lungul și de-a latul
Acestei văi cu flori?
– Îmi place cum mă mistui,
Mă pierd încet în tine,
Dar simt așa cu-ncetul
C-am început să mor…
– Te las atunci copilă.
Eu plec, o altă filă
Va trebui să-ntorc.
Prin valea asta largă
Tu să alergi cu grijă,
Căci eu voi ști la tine
Mereu cum să mă-ntorc.

Această poezie a fost citită de Cristina Melinte în cadrul cenaclului din 23.11.2013. Autor Cristina Melinte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s