Şansa

Şansa

M-am iîmpiedicatde tine,
Când liniștea era prea grea
Şi nu vroia domesticita,
Surâsul era alarmant de nesigur
Şi se ascundea prin crăpăturile timpului.

M-am împiedicat în sufletul tău,
Când dalele atingeau talpa amețitor
Şi fugeau printre firele ierbii,
Degetele prindeau coaja timpului
Şi mângâiau trupul fiecărei secunde.

M-am împiedicat în privirea ta,
Când gândul armoniza durerea inimii
Şi crea ziduri de hârtie privitorilor,
Lumina alerga deznădăjduită prin cavernele minţii
Şi aluneca prin hățișurile dementei.

M-am împiedicat de liniștea ta,
Când nisipul strălucea în soarele dimineții
Şi ma prindea într-o plasa de fire albe,
Luna mă acoperea cu stele fierbinți
Şi, amăgitoare amețea timpul finit.

M-am împiedicat în inima ta
Când timpul devenea obositor
Şi urla de plictiseala,
Marea arunca alge în sita singurătății
Şi curata nisipul de infidelitățile nopții.

M-am împiedicat de iubirea ta
Dezgolită fiind de căutarea
Care ațipise în fuga de mine.

 

Această poezie a fost citită de Cristina Melinte în cadrul cenaclului din 23.11.2013. Autor Cristina Melinte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s