Şansa

Şansa

M-am iîmpiedicatde tine,
Când liniștea era prea grea
Şi nu vroia domesticita,
Surâsul era alarmant de nesigur
Şi se ascundea prin crăpăturile timpului.

M-am împiedicat în sufletul tău,
Când dalele atingeau talpa amețitor
Şi fugeau printre firele ierbii,
Degetele prindeau coaja timpului
Şi mângâiau trupul fiecărei secunde.

M-am împiedicat în privirea ta,
Când gândul armoniza durerea inimii
Şi crea ziduri de hârtie privitorilor,
Lumina alerga deznădăjduită prin cavernele minţii
Şi aluneca prin hățișurile dementei.

M-am împiedicat de liniștea ta,
Când nisipul strălucea în soarele dimineții
Şi ma prindea într-o plasa de fire albe,
Luna mă acoperea cu stele fierbinți
Şi, amăgitoare amețea timpul finit.

M-am împiedicat în inima ta
Când timpul devenea obositor
Şi urla de plictiseala,
Marea arunca alge în sita singurătății
Şi curata nisipul de infidelitățile nopții.

M-am împiedicat de iubirea ta
Dezgolită fiind de căutarea
Care ațipise în fuga de mine.

 

Această poezie a fost citită de Cristina Melinte în cadrul cenaclului din 23.11.2013. Autor Cristina Melinte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s