Dor

Dor

Fi-i mi-ar dor de astă lume,
Cu prieteni fără nume,
Fi-i mi-ar dor de astă casă,
Dar tot lumea nu mă lasă.
Că am trecut prin astă viaţă,
Fără bucurii în faţă.
Cu mari implicaţii,
Dar fără satisfacţii!
Am iubit cuvântul,
Precum sfânt pământul,
Am iubit astă căsuţă,
Dar am rămas de căruţă.
Iertată-mi fie,
Gândul, fapta,,
Dar nu am să mă duc de-dreapta
Domnului,
În numele omului.
Vom urca mână în mână,
Eu şi cu a inimii stăpână,
Sus pe deal, în ţintirim
Unde-n neant noi o să fim.
Mână-n mână
Dragoste deplină…

Poezie de Eugen Prodan-Stupca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s