Filed under proza

Alb

Alb.  Şi liniste. Am ochii larg deschişi, şi vǎd totul în jur fǎrǎ sǎ ştiu cǎ o fac. Incerc sǎ disting spaţiul de deasupra, dar totul este alb. În jurul meu totul este imaculat, şi simt o energie lǎptoasǎ care mǎ linişteşte şi  face contururile neclare.   Şi realizez cǎ sint multe contururi în jurul … Citește în continuare

Duba de proxenet

Nu vreau să fac apologia stilului de viaţă haotic sau guvernat de excese, dar există o anumită tentaţie, la momentul în care scriu aceste rânduri mai potrivit ar fi nostalgie, faţă de vânătoare. Unii vânează fazani prin păduri, alţii pescuiesc prin tot felul de bălţi, în paranteză fie spus tot o vânătoare este, alţii vânează … Citește în continuare

Al 6-lea cer

Fâşii de pânză mocirloase, prinse-ntre ele pe vertical de o cusătură grosolană, fixau un cadru de lemn, ce arăta a fereastră prevăzută cu două rânduri de geamuri de după care o lumină lăptoasă îşi proptea propriul soare, reflexie pentru al Şaselea Cer, unde orice reprezentaţie a luminii se poate constitui drept oglindire a realităţii. Pereţii, … Citește în continuare

Povestea pe care nu o ştie nimeni

Aceasta este povestea Genezei, a unei ere de dinainte de timp, pe când Dumnezeu nu avea decât cinci copii. Şi aceşti copii, cei cinci arhangheli, începuseră să se certe şi să-şi dispute Împărăţia Sfântă, deoarece, pentru jocurile lor, Cerul devenise neîncăpător. Părintele, plictisit de atâta sfadă şi neînţelegere, decise că e timpul ca arhanghelii să-şi … Citește în continuare

Regis de Aeternum

„Surprinzător pentru un magician care face trucuri periculoase să îi fie teamă de spaţiile închise” , se gândea Lotus, pe când se întindea în sicriul de plumb din mijlocul scenei. Deşi făcuse numărul acesta de multe ori, urmări şi acum tensionat cum Samir, asistentul lui, aşează parţial capacul deasupra sa. Îi căută privirea, sperând într-o … Citește în continuare

Singur în mulţime

Simţea că urechile îi explodează de frig. Mergea către nicăieri. Lacrimi îi curgeau pe obraji. Îl durea capul. Fierbinţeala îi cuprinse fruntea. Înnebunea. Clădirile înalte îi apăreau în faţă ca nişte ziduri cenuşii învelite într-o husă albă de zăpada ce acoperea alene peisajul. Un bărbat mergea ţinându-şi copilul de mână. La prima intersecţie s-au îndepărtat, … Citește în continuare

Titan

Sunt situaţii în viaţa asta de nimic în care trebuie să iei decizia supremă:laşi totul în urmă şi pleci sau te resemnezi cu ceea ce reprezinţi pentru lume,  pentru Univers. Eu am ales prima variantă pentru că mereu am fost un tip singuratic,  niciodată nu m-am simţit împlinit printre semenii mei, mereu am avut senzaţia … Citește în continuare